II Corinteni II, 14-17Capitolul II14. Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea
biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei
Sale!
15. Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între
cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier;
16. Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă
a vieţii spre viaţă. Şi pentru acestea, cine e destoinic?
17. Căci nu suntem ca cei mulţi, care strică cuvântul lui Dumnezeu,
ci grăim ca din curăţia inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu,
în Hristos.
Capitolul III1. Vălul
lui Moise se ridică prin Hristos.
1. Au doară începem iarăşi să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem
nevoie - cum au unii - de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
2. Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută
şi citită de toţi oamenii,
3. Arătându-vă că sunteţi scrisoare a lui Hristos, slujită de noi,
scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de
piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.
Evrei XII, 1-10Capitolul XII1. De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să
lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm
cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte.
2. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei,
Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama
de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3. Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa,
o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele
voastre.
4. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
5. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu
dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de
El.
6. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul
pe care îl primeşte".
7. Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii.
Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte?
8. Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci
sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi.
9. Apoi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe,
şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor,
ca să avem viaţă?
10. Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine
zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia
Lui.
