II Petru I, 1-10Capitolul I1. Cuvântul proorocesc.
1. Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin
dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit
o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră:
2. Har vouă şi pacea să se înmulţească, întru cunoştinţa lui Dumnezeu
şi a lui Iisus, Domnul nostru.
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă
şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat
prin slava Sa şi prin puterea Sa,
4. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin
ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei
celei din lume.
5. Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi
adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa,
6. La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia;
7. La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea.
8. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor
lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus
Hristos.
9. Iar cel ce nu are acestea este slab văzător şi orb şi a uitat de
curăţirea păcatelor lui de demult.
10. Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai vârtos să faceţi
temeinică chemarea şi alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veţi greşi
niciodată.
I Corinteni XII, 27-31Capitolul XII27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.
28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea
prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni;
apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
29. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători?
Oare toţi au putere să săvârşească minuni?
30. Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi?
Oare toţi pot să tălmăcească?
31. Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale
care le întrece pe toate:
Capitolul XIII1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu
am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi
orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar
dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie
ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea
nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde
de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le
rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa;
darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;