II Corinteni XII, 20-21Capitolul XII20. Căci mă tem ca nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi aşa precumvoiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică decerturi, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmure, deîngâmfări, de tulburări; 
21. Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meula voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăitde necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut. Capitolul XIII1. A treia oară vin la voi. În gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul. 
2. Am spus dinainte şi spun iarăşi dinainte, ca atunci când am fost de faţă a doua oară, şi acum, nefiind de faţă, scriu celor ce au păcătuit înainte şi tuturor celorlalţi că, de voi veni iarăşi, nu voi cruţa,  Galateni III, 23-29Capitolul III23. Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere. 
24. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă. 
25. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. 
26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. 
27. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. 
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. 
29. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.  Capitolul IV1. Zic însă: Câtă vreme moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este stăpân peste toate; 
2. Ci este sub epitropi şi iconomi, până la vremea rânduită de tatăl său. 
3. Tot aşa şi noi, când eram copii, eram robi înţelesurilor celor slabe ale lumii; 
4. Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, 
5. Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. 

Marcu IV, 24-34Capitolul IV24. Şi le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultaţi, vi se va da şi vă va prisosi. 
25. Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua. 
26. Şi zicea: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ, 
27. Şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el. 
28. Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. 
29. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul. 
30. Şi zicea: Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui? 
31. Cu grăuntele de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ; 
32. Dar, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului. 
33. Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înţeleagă. 
34. Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.