Matei VIII, 5-13Capitolul VIII5. Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L,
6. Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se
cumplit.
7. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
8. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri
sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
9. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i
spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii
mele: Fă aceasta, şi face.
10. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat
grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă.
11. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor
sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor.
12. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din
afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
13. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi
s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.
Ioan XVII, 1-13Capitolul XVII1. Acestea a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte,
a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească.
2. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică
tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat
să-l fac, l-am săvârşit.
5. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe
care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea.
6. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume.
Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit.
7. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au
primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut
că Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe
care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.
10. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am
preaslăvit întru ei.
11. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine.
Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie
una precum suntem şi Noi.
12. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce
Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul
pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie
deplină bucuria Mea în ei.
Luca I, 1-25Capitolul I1. Cântarea lui Zaharia.
1. Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele
deplin adeverite între noi,
2. Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost
slujitori ai Cuvântului,
3. Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit
toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând,
4. Ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o.
5. Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia
din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron
şi se numea Elisabeta.
6. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană
în toate poruncile şi rânduielile Domnului.
7. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi
erau înaintaţi în zilele lor.
8. Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii
sale,
9. A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în
templul Domnului.
10. Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi
se ruga.
11. Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului
tămâierii.
12. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el.
13. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea
ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei
numi Ioan.
14. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor
bucura.
15. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură
ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.
16. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul
lor.
17. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă
inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea
drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.
18. Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci
eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei.
19. Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea
lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc
acestea.
20. Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când
vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini
la timpul lor.
21. Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.
22. Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie
în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.
23. Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la
casa sa.
24. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci
luni s-a tăinuit pe sine, zicând:
25. Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice
dintre oameni ocara mea.
57. Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un
fiu.
58. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă
de ea şi se bucurau împreună cu ea.
59. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul
şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.
60. Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
61. Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele
acesta.
62. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
63. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui.
Şi toţi s-au mirat.
64. Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând
pe Dumnezeu.
65. Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în
tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
66. Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare,
acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.
67. Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit,
zicând:
68. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi
a făcut răscumpărare poporului Său;
76. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei
merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui,
80. Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie
până în ziua arătării lui către Israel.
