Fapte XXIII, 1-11Capitolul XXIII1. El vede,
noaptea, pe Domnul. Uneltirile iudeilor. Pavel e dus la Cezareea.
1. Şi Pavel, fixând sinedriul cu privirea, a zis: Bărbaţi fraţi, eu
cu bun cuget am vieţuit înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.
2. Arhiereul Anania a poruncit celor ce şedeau lângă el să-l bată peste
gură.
3. Atunci Pavel a zis către el: Te va bate Dumnezeu, perete văruit!
Şi tu şezi să mă judeci pe mine după Lege, şi, călcând Legea, porunceşti
să mă bată?
4. Iar cei ce stăteau lângă el au zis: Pe arhiereul lui Dumnezeu îl
faci tu de ocară?
5. Iar Pavel a zis: Fraţilor, nu ştiam că este arhiereu; căci este
scris: "Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău".
6. Dar Pavel, ştiind că o parte erau saduchei şi cealaltă farisei,
a strigat în sinedriu: Bărbaţi fraţi! Eu sunt fariseu, fiu de farisei.
Pentru nădejdea şi învierea morţilor sunt eu judecat!
7. Şi grăind el aceasta, între farisei şi saduchei s-a iscat neînţelegere
şi mulţimea s-a dezbinat;
8. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, iar
fariseii mărturisesc şi una şi alta.
9. Şi s-a făcut mare strigare, şi, ridicându-se unii cărturari din
partea fariseilor, se certau zicând: Nici un rău nu găsim în acest om;
iar dacă i-a vorbit lui un duh sau înger, să nu ne împotrivim lui Dumnezeu.
10. Deci făcându-se mare neînţelegere şi temându-se comandantul ca
Pavel să nu fie sfâşiat de ei, a poruncit ostaşilor să se coboare şi să-l
smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în fortăreaţă.
11. Iar în noaptea următoare, arătându-i-Se, Domnul i-a zis: Îndrăzneşte,
Pavele! Căci precum ai mărturisit cele despre Mine la Ierusalim, aşa trebuie
să mărturiseşti şi la Roma.
II Corinteni IV, 6-15Capitolul IV6. Fiindcă Dumnezeu, Care a zis: "Strălucească, din întuneric, lumina"
- El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei
lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos.
7. Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea
covârşitoare este a lui Dumnezeu şi nu de la noi,
8. În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar
nu deznădăjduiţi;
9. Prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi;
10. Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa
lui Iisus să se arate în trupul nostru.
11. Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus,
ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor.
12. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
13. Dar având acelaşi duh al credinţei, - după cum este scris: "Crezut-am,
pentru aceea am şi grăit", - şi noi credem: pentru aceea şi grăim,
14. Ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi
cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi.
15. Căci toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul să prisosească
prin mai mulţi mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.
