Matei VII, 24-29Capitolul VII24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte
asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă.
25. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au
bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.
26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte,
asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.
27. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile
şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.
28. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite
de învăţătura Lui.
29. Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau
cărturarii lor.
Capitolul VIII1. Şi coborându-Se El din munte, mulţimi multe au mers după El.
2. Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne,
dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti.
3. Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curăţeşte-te.
Şi îndată s-a curăţit lepra lui.
4. Şi i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului
şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.
Luca I, 1-25Capitolul I1. Cântarea lui Zaharia.
1. Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele
deplin adeverite între noi,
2. Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost
slujitori ai Cuvântului,
3. Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit
toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând,
4. Ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o.
5. Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia
din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron
şi se numea Elisabeta.
6. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană
în toate poruncile şi rânduielile Domnului.
7. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi
erau înaintaţi în zilele lor.
8. Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii
sale,
9. A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în
templul Domnului.
10. Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi
se ruga.
11. Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului
tămâierii.
12. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el.
13. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea
ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei
numi Ioan.
14. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor
bucura.
15. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură
ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.
16. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul
lor.
17. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă
inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea
drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.
18. Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci
eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei.
19. Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea
lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc
acestea.
20. Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când
vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini
la timpul lor.
21. Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.
22. Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie
în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.
23. Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la
casa sa.
24. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci
luni s-a tăinuit pe sine, zicând:
25. Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice
dintre oameni ocara mea.
57. Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un
fiu.
58. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă
de ea şi se bucurau împreună cu ea.
59. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul
şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.
60. Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
61. Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele
acesta.
62. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
63. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui.
Şi toţi s-au mirat.
64. Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând
pe Dumnezeu.
65. Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în
tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
66. Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare,
acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.
67. Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit,
zicând:
68. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi
a făcut răscumpărare poporului Său;
76. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei
merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui,
80. Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie
până în ziua arătării lui către Israel.
