Fapte XXIII, 1-11Capitolul XXIII1. El vede,
noaptea, pe Domnul. Uneltirile iudeilor. Pavel e dus la Cezareea.
1. Şi Pavel, fixând sinedriul cu privirea, a zis: Bărbaţi fraţi, eu
cu bun cuget am vieţuit înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.
2. Arhiereul Anania a poruncit celor ce şedeau lângă el să-l bată peste
gură.
3. Atunci Pavel a zis către el: Te va bate Dumnezeu, perete văruit!
Şi tu şezi să mă judeci pe mine după Lege, şi, călcând Legea, porunceşti
să mă bată?
4. Iar cei ce stăteau lângă el au zis: Pe arhiereul lui Dumnezeu îl
faci tu de ocară?
5. Iar Pavel a zis: Fraţilor, nu ştiam că este arhiereu; căci este
scris: "Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău".
6. Dar Pavel, ştiind că o parte erau saduchei şi cealaltă farisei,
a strigat în sinedriu: Bărbaţi fraţi! Eu sunt fariseu, fiu de farisei.
Pentru nădejdea şi învierea morţilor sunt eu judecat!
7. Şi grăind el aceasta, între farisei şi saduchei s-a iscat neînţelegere
şi mulţimea s-a dezbinat;
8. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, iar
fariseii mărturisesc şi una şi alta.
9. Şi s-a făcut mare strigare, şi, ridicându-se unii cărturari din
partea fariseilor, se certau zicând: Nici un rău nu găsim în acest om;
iar dacă i-a vorbit lui un duh sau înger, să nu ne împotrivim lui Dumnezeu.
10. Deci făcându-se mare neînţelegere şi temându-se comandantul ca
Pavel să nu fie sfâşiat de ei, a poruncit ostaşilor să se coboare şi să-l
smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în fortăreaţă.
11. Iar în noaptea următoare, arătându-i-Se, Domnul i-a zis: Îndrăzneşte,
Pavele! Căci precum ai mărturisit cele despre Mine la Ierusalim, aşa trebuie
să mărturiseşti şi la Roma.
Iuda I, 1-25Capitolul I1. Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacov, celor ce sunt
chemaţi, iubiţi în Dumnezeu-Tatăl şi păstraţi pentru Iisus Hristos:
2. Milă vouă şi pace şi iubirea să se înmulţească!
3. Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de
obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru
credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna.
4. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de
mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului
nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn,
pe Iisus Hristos.
5. Voiesc dar să vă aduc aminte vouă celor ce aţi ştiut odată toate
acestea că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului,
a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut.
6. Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul
lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata
zilei celei mari.
7. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi
chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin,
stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.
8. Asemenea deci şi aceştia, visând, pângăresc trupul, leapădă stăpânirea
şi hulesc măririle (cereşti).
9. Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se
cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă,
ci a zis: "Să te certe pe tine Domnul!"
10. Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar cele ce, - ca dobitoacele
necuvântătoare, - ştiu din fire, într-acestea îşi găsesc pieirea.
11. Vai lor! Că au umblat în calea lui Cain şi, pentru plată, s-au
dat cu totul în rătăcirea lui Balaam şi au pierit ca în răzvrătirea lui
Core.
12. Aceştia sunt ca nişte pete de necurăţie la mesele voastre obşteşti,
ospătând fără sfială împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei înşişi, nori
fără apă, purtaţi de vânturi, pomi tomnatici fără roade, de două ori uscaţi
şi dezrădăcinaţi,
13. Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele
rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie.
14. Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a proorocit despre aceştia,
zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Lui,
15. Ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii
de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, şi de toate
cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi, netemători de Dumnezeu, le-au
rostit împotriva Lui.
16. Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi cu starea lor, umblând după
poftele lor şi gura lor grăieşte lucruri trufaşe, deşi, pentru folos, dau
unor feţe mare cinste.
17. Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte
de către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos,
18. Că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând
potrivit cu poftele lor nelegiuite.
19. Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au
Duhul.
20. Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră prea
sfântă credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt.
21. Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului
nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică.
22. Şi pe unii, şovăitori, mustraţi-i,
23. Pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii, însă, fie-vă
milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul lor.
24. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să
vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare,
25. Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul
nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul
şi acum şi întru toţi vecii. Amin!
